Acasă » cultura » Avanpremiera La vie d’Adele, despre o poveste de dragoste intre doua tinere

Avanpremiera La vie d’Adele, despre o poveste de dragoste intre doua tinere

Am participat aseara la premiera filmului care a fost cap de afis Les Films de Cannes a Bucarest,  „La vie d’Adele: chapitres 1&2”. Castigator a trofeului Palme d’Or la Cannes, realizat in 2013 de Abdellatif Kechihe, si interzis sub 18 ani, filmul  fost unul dintre cele mai bune filme vizionate in ultima perioade.  Biletele s-au epuizat cand inca mai erau un numar destul de mare de iubitori de filme frantuzesti cu privirile atintite spre ghiseul cu un aspect comunist. Tinerelele jurnaliste cu o atitudine persuasiva au reusit sa se strecoare si sa procure un numar de bilete care putea concura cu numarul persoanelor din agenda telefonica.

Premiera a avut loc la Cinema Studio in prezenta regizorului Abdellatif Kechiche, care a fost la fel de emotionat precum a fost la inmanare premiului in cadrul Festivalului de la Cannes. Tipul a fost actor, inainte de a deveni regizor  si scenarist, obtinand Premiul de interpretare la Namur, in 1992, pentru rolul din „Les innocents et Bezness” de Nouri Bouzid. Regizorul a fost introdus de catre Cristian Mungiu, care a fost anul acesta in juriul de la Cannes, ocazie posibila o singura data de-a lungul vietii.

IMG_20131031_095714

Sala  arhiplina de elitisti, insa si de persoane celebre care au venit sustrase de trendul premierei filmului, privind in jur recunosteai fete prezente excesiv in mass-media. Atmosfera de celebrare acompaniata de prezenta regizorului a creat impresia unei avanpremieri pentru prima oara la Cannes, nu doar in Bucuresti. A fost placuta asteptarea, stiam ca va rula  ne va depasi asteptarile.

558541l-640x400-b-654d9b8bRealizat in Franta, Belgia si Spania filmul este inspirat din romanul grafic”Le bleu est une couleur chaude” de Julie Maroh. Filmul premiat cu Palme d’Ore le are ca protagoniste pe Adèle (Adèle Exarchopoulos)  si Emma (Léa Seydoux).

„Adela: capitolele 1&2″ este interzis sub 18 ani si cuprinde”cele mai explozive scene explicite de sex intre lezbiene” potrivit Variety, care insa pot deveni dezagreabile, pentru ca unele ajung sa aiba durata unui film porno. „Scenele erotice au creat un buzz în presă la premiera canneză a filmului, deşi sunt turnate cu căldură şi senzualitate, trupurile goale ale celor două actriţe principale părând desprinse dintr-un tablou renascentist”.

Filmat atat de realist incat am uitat in cele 177 de minute unde sunt, m-am simtit in acele ore transpusa in Franta. Abdellatif Kechiche a reusit sa filmele dintr-un unghi atat de complex incat din primele minute mi-am dat seama ca este filmul cel mai bun vazut pe 2013. Elementul central al filmului a fost gura, de fapt buzele lui Adele, regizorul declarand ca dupa modul cum a vazut ca mananca in cadrul castingului si-a dat seama ca ea este cea care trebuie sa detina rolul.  In film toate gurile personajelor sunt elementele focusate de obiectivul camerei, elemente care starnesc senzatii si sentimente. Filmul a prezentat mentalitatea unei generatii in legatura cu sexul, nu este un film frantuzesc tipic, este prima data cand un film de genul asta ma atrage atat de mult si ma obliga sa imi analizez actiunile si gandurile.

Chiar si cei care nu sunt adeptii relatiilor gay vor fi fascinati de povestea de dragoste dintre Emma si Adele. Intr-adevar, am privit firul narativ destul de sceptica la inceput, voiam mai mult decat o poveste clasica de iubire intre doua lezbiene din Franta, o obisnuinta in mentalitatea francezilor. Insa intr-un anumit moment al filmului am uitat ca este vorba despre doua persoane de acelasi sex, iar continuarea filmului a fost pentru mine precum o poveste realista de dragoste dintre doua persoane, pentru ca perspectiva din punct de vedere al sexului s-a dispersat.

A fost interesant sa mi se ilustreze viata adolescentilor francezi ai secolului XXI din interior. Naturaletea si increderea pe care o emana de la o varsta frageda imi demonstreaza nivelul de trai si stilul de viata al familiilor. Cele mai fascinante diferente care au  facut ca Palme d’Or sa ajunga la Kechiche au fost lucrurile minore: naturaletea personajelor si lipsa machiajului, modul degajat in care Adele isi prinde parul si realitatea socanta care suprinde  cotidianul. La polul opus, scenele socante care au facut ca filmul sa primeasca doua nominalizari la Palme d’Or au fost cele de sex ilustrate natural, fara pudism, si povestea de iubire intre doua persoane de acelasi sex, care nu se diferentiaza cu nimic fata de una clasica.

Cel mai titrat regizor al anului mi-a creat impresia ca aduce un stil futurist prin filmele sale in arta cinefila frantuzeasca. Nu mi-a demonstrat doar dramatismul si naturaletea clasica filmelor europene ci a venit cu ceva iesit din cotidian. Alte filme de Abdellatif Kechiche pentru care merita sa stai la o lunga coada in fata unui ghiseu prafuit sunt „Venus Noire” si  „La graine et le mulet”, care a primit Premiul Special al Juriului. Despre mai multe filme care au rulat la Les Films  de Cannes a Bucarest a scris si Ana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s