Acasă » cultura » Povestea citatelor din carti de care te indragostesti

Povestea citatelor din carti de care te indragostesti

Citim o carte de care ne indragostim si atunci cand o tinem in maine ne repetam ca este cartea noastra preferata. Le povestim tuturor de ea, ca si cum le-am face un cadou ca le aducem la cunostinta informatii despre ea, desi cateodata tindem sa vorbim mai mult pentru noi.

In liceu avea o agenda in care imi notam citatele care ma fascinau din carti, cele pe care voiam sa le pastrez in memorie toata viata, iar scriindu-le pe hartie cautam un inlocuitor memoriei. Acum prefer sa imi car laptop-ul pe umar intreaga zi decat sa port agenda care are atat de multe de povestit si care ar putea prinde viata, cuprinzand atatea trairi si emotii. Momentul in care luam agenda si incepeam sa rafoiesc citatele era ca si cum as reciti esentialul cartilor, sentimentele pe care le aveam cand citesc cartea respectiva revin.

IMG_20130427_211856

Le zambesc frumos celor din jurul meu care sunt la fel de cuprinsi de vraja cartii pe care o citesc. In ultimele saptamani am coborat din metrou in statia gresita de cca. 3 ori, am fost atat de distrasa de scena pe care o jucau personajele in carte, eram alaturi de ele, incat nu mai constienizam ca ma aflam in Bucurestiul anului 2013.

Avem carti preferate si carti pe care le credem preferate in momentul in care dam ultima pagina si ne dorim o continuare a frumoasei naratiuni unde ne-am regasit. Sunt altele pe care nu le intelegem din primul capitol, ne agatam de tipul de povestire din cele anterioare, insa cu fiecare fila de carte constientizezi ca trebuie sa cunosti acel ceva pentru a incepe sa-ti placa.

Citind niste cronici am descoperit un articol scris de Cronix pentru una din cartile mele preferate:

“Totul se repetă de la început, nimic nu este nou sub soare și omul nu se va schimba, chiar dacă hainele lui se vor transforma, chiar dacă se vor schimba cuvintele limbii lui. De aceea, cred că, în veacurile viitoare, se va schimba doar sensul celor scrise până acum, fiindcă omul în sine nu se poate schimba. În jurul minciunii, oamenii roiesc ca muștele deasupra prăjiturii cu miere și vorbele celui care povestește, așezat pe gunoiul din colțul străzii, răspândesc pentru ei parfumul mirodeniilor; în schimb, adevărul îi pune pe fugă. (…) Adevărul este un cuțit tăios, adevărul este o rană nevindecabilă, adevărul este un coroziv care macină inima. De aceea, când este tânăr și puternic, omul se ascunde de adevăr în case de desfrâu, de aceea munca și celelalte ocupații, călătoriile și plăcerile, dorința de putere și de bogăție îl fac orb. Dar vine o zi, când adevărul îl lovește direct, ca o suliță, după care gândurile și munca nu-i mai aduc nicio bucurie, fiindcă este singur, doar el singur în mijlocul oamenilor, și niciun zeu nu-l mai poate ajuta să scape de singurătate.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s