Avanpremiera La vie d’Adele, despre o poveste de dragoste intre doua tinere

Am participat aseara la premiera filmului care a fost cap de afis Les Films de Cannes a Bucarest,  „La vie d’Adele: chapitres 1&2”. Castigator a trofeului Palme d’Or la Cannes, realizat in 2013 de Abdellatif Kechihe, si interzis sub 18 ani, filmul  fost unul dintre cele mai bune filme vizionate in ultima perioade.  Biletele s-au epuizat cand inca mai erau un numar destul de mare de iubitori de filme frantuzesti cu privirile atintite spre ghiseul cu un aspect comunist. Tinerelele jurnaliste cu o atitudine persuasiva au reusit sa se strecoare si sa procure un numar de bilete care putea concura cu numarul persoanelor din agenda telefonica. Continuă lectura

Anunțuri

Artistul trebuie să descopere modul în care poate să-şi convingă publicul de adevărul minciunilor sale

Pasiunile noaste ne construiesc o identitate care ne va reprezenta in societate. Pictura, reprezentanta realitatii in imagini artistice bidimensionale  este un alt tip de poezie tacuta, un stil de viata sau o stare de spirit in timp ce arta, frumosul fara de care nu ar mai exista complexitate si profunzime. Continuă lectura

Despre calatorii la modul cel mai frumos

Exista anumite articole prea frumos scrise pentru a fi modificate si prea fascinante pentru a nu fi date mai departe. Din categoria asta face parte si acesta care iti trezeste instictul de a calatorii, oriunde, cu cineva important insa cu orice posibilitati. Articolul cuprinde citate care reusesc sa iti dea un impuls de calatorie. Continuă lectura

Cultura romaneasca vs. cultura europeana

Domeniul artelor este unul foarte dezvoltat in Europa si iubit de majoritatea tarilor din acest continent. Cultura romaneasca, cea actuala, nu neaparat cea din perioada interbelica, prinde forme. A existat, nu a luat nastere acum insa,  in perioada dupa ’98 a avut o perioada de revenire. Romania poate fi considerata tara cu diversitati culturale, daca o privim din perspectiva celorlalte natiuni din Europa. In realitate, romanii sunt cei care participa activ la organizarea si dezvoltarea culturala.

In timp ce la Cannes Romania este premiata pentru arta cinefila pe care o realizeaza, Sibiul este gazda unui eveniment cultural de mare amploare. Am participat in urma cu cca. 3 ani la Festivalul International de Teatru de la Sibiu, numit si SibFest si a fost pur si simplu fascinant. Cea mai impresionanta piesa pe care am urmarit-o a fost Faust in regia lui Silviu Purcarete,  pe care o consider cea mai buna piesa vizionata de-a lungul vietii mele. Atmosfera orasului este una asemanatoarea cu cea din Cannes in perioada premierilor.

In perioada in care Sibiu a fost capitala cultural europeana, adica in 2007 priveam acest oras ca pe unul plin de viata, colorat cu multe natii si in special radiind de cultura.  Ii admiram circuitul continuu de activitati, pulsul centrului vechi care nu se compara cu cel din Bucuresti. Anul acesta lucrurile stau altfel, Sibiul a revenit la atmosfera calma si rustica obisnuita iar diferenta dintre activitatea centrului vechi din Capitala este total diferita de cea din Sibiu. Am fost in aceasta vara in Sibiu si i-am vazut o alta fata a sa: mai batrana si inteleapta. Insa, cu ocazia Festivalului perspectiva este diferita:  Sibiul a depasit Bucurestiul in cultura. Cunoscut pe plan international, festivalul atrage un numar mare de europeni, cel mai important festival anual de artele spectacolului din România şi al treilea ca amploare şi importanţă din Europa.

Evenimentul aduce la Sibiu participanţi din 70 de ţări şi prezintă 300 de evenimente ce se desfăşoară în 60 de spaţii de joc, aşteptând zilnic 60 000 de spectatori. De la rasarit pana la miezul noptii spectacolele sunt omniprezene: de la spectacolele-lectură, cu texte scrise de regizori, la spectacole de animaţie stradală, la spectacole de muzică, de dans, la spectacole de teatru. Exista de asemenea si conferinţele la care participă specialişti de marcă, care aduc un aer occidental. Astfel de reprezentatii artistice de o asemenea grandoare ma fac sa fiu mandra ca sunt romanca.

In acelasi timp as vrea sa fac o paralela cu un eveniment asemanator  din Franta.  Am vizitat orasul Avignon exact in perioada Festivalului  de de teatru , fara ca sa stiu de existenta acestuia. Evenimentul se tine  în peste 200 de spaţii (teatre convenţionale, neconvenţionale, străzi, arene, apartamente, corturi, vapoare), iar cantitatea de spectacole din secţiunea off se ridică la peste 1.200 producţii. Desi nu am stat decat o zi in acea zona, m-a impresionat placut si mi-a lasat o senzatie  ca de basm. Acesta a fost si motivul pentru care am facut un numar mare de poze  cu orasul acaparat de cultura teatrala, am avut impresia descoperiri unei povesti din care fac parte. Eram entuziasmata si contientizam ca un astfel de eveniment prezentat astfel voi intalni mai rar. Era o zi superba calduroasa, in jur lumea vorbea in cea mai sonora limba, franceza. Avignon, un oras vechi, cu un aer medieval, iti ramane intiparit multa vreme in memorie. Are in spate o istorie frumoasa, plin de  francezi zambitori. Pe perioada desfasurarii festivalului capata o alta alura, abunda in culorile afiselor care il acopera. Miile de imagini colorate care te imbie sa vezi o piesa de teatru interesanta, prinse si agatate de ziduri, de trotuare, de lampadare stradale,  fac orasul mai viu, ca pe un obiect vintage renascut. Creativitatea lipirii afiselor pe diferite obiecte nu tine cont de nicio regula. Se lipesc pe biciclete, pe cosuri de gunoi si chiar si pe burlane.

Diferenta dintre cele doua festivale este in primul rand nivelul lor, SibFest fiind un festival international. Avignon, orasul care face parte dintre cele zece mari oraşe ale regiunii Provence, a gazduit un eveniment de o amploare mai mica, insa numarul mare de vizitatori si imaginea orasului demonstra ca s-a investit mult in eveniment iar calitatea sa nu poate fi contestata. Intreg oras arata precum o scena enorma in care oamenii de pe strada erau actorii.

Am vrut sa transmit prin intermediul pozelor  alaturate articolului si realizate de mine sentimentul care te cuprinde in acel oras. Festivalul de la Avignon a reusit sa iasa in evidenta datorita creativitatii francezilor. M-a impresionat nu neaparat datorita pieselor de teatru ci si datorita transformarii orasului, care parea ca te sarbatoreste pe tine, ca turist.