Călatoriile ca un drog

c5d774393a5c995dc2884e3ae8d89b60Este sentimentul care nu poate fi înlocuit cu nimic altceva, singurul lucru cumpărat care te îmbogățește. Senzația de emotie dinaintea unei plecări importante iți creează sentimentul de fluturi în stomac, ceea ce nu poate fi controlat.

Sentimentul dragostei te însoțește tot drumul: dragostea pentru viață, pentru tară, pentru prieteni vechi și noi. Te detașezi de zona ta de confort, de rutina zilnică și simți că începi să traiești. Cu adevărat! Pentru că abia acum ai senzația că te-ai trezit după mult timp. Privind în jur culorile ți se par mai puternice, oamenii mai încântători, locurile și obiectele mai prietenoase iar tu simți că viața ta și-a început traiectoria. Incepi să analizezi modul în care ai trăit până în acel moment și  cum  ai  omis lucrurile care erau atât de evidente. Sau cum a scris Carmen,  trăiești sentimentul frequency illusion.  Continuă lectura

Cultura romaneasca vs. cultura europeana

Domeniul artelor este unul foarte dezvoltat in Europa si iubit de majoritatea tarilor din acest continent. Cultura romaneasca, cea actuala, nu neaparat cea din perioada interbelica, prinde forme. A existat, nu a luat nastere acum insa,  in perioada dupa ’98 a avut o perioada de revenire. Romania poate fi considerata tara cu diversitati culturale, daca o privim din perspectiva celorlalte natiuni din Europa. In realitate, romanii sunt cei care participa activ la organizarea si dezvoltarea culturala.

In timp ce la Cannes Romania este premiata pentru arta cinefila pe care o realizeaza, Sibiul este gazda unui eveniment cultural de mare amploare. Am participat in urma cu cca. 3 ani la Festivalul International de Teatru de la Sibiu, numit si SibFest si a fost pur si simplu fascinant. Cea mai impresionanta piesa pe care am urmarit-o a fost Faust in regia lui Silviu Purcarete,  pe care o consider cea mai buna piesa vizionata de-a lungul vietii mele. Atmosfera orasului este una asemanatoarea cu cea din Cannes in perioada premierilor.

In perioada in care Sibiu a fost capitala cultural europeana, adica in 2007 priveam acest oras ca pe unul plin de viata, colorat cu multe natii si in special radiind de cultura.  Ii admiram circuitul continuu de activitati, pulsul centrului vechi care nu se compara cu cel din Bucuresti. Anul acesta lucrurile stau altfel, Sibiul a revenit la atmosfera calma si rustica obisnuita iar diferenta dintre activitatea centrului vechi din Capitala este total diferita de cea din Sibiu. Am fost in aceasta vara in Sibiu si i-am vazut o alta fata a sa: mai batrana si inteleapta. Insa, cu ocazia Festivalului perspectiva este diferita:  Sibiul a depasit Bucurestiul in cultura. Cunoscut pe plan international, festivalul atrage un numar mare de europeni, cel mai important festival anual de artele spectacolului din România şi al treilea ca amploare şi importanţă din Europa.

Evenimentul aduce la Sibiu participanţi din 70 de ţări şi prezintă 300 de evenimente ce se desfăşoară în 60 de spaţii de joc, aşteptând zilnic 60 000 de spectatori. De la rasarit pana la miezul noptii spectacolele sunt omniprezene: de la spectacolele-lectură, cu texte scrise de regizori, la spectacole de animaţie stradală, la spectacole de muzică, de dans, la spectacole de teatru. Exista de asemenea si conferinţele la care participă specialişti de marcă, care aduc un aer occidental. Astfel de reprezentatii artistice de o asemenea grandoare ma fac sa fiu mandra ca sunt romanca.

In acelasi timp as vrea sa fac o paralela cu un eveniment asemanator  din Franta.  Am vizitat orasul Avignon exact in perioada Festivalului  de de teatru , fara ca sa stiu de existenta acestuia. Evenimentul se tine  în peste 200 de spaţii (teatre convenţionale, neconvenţionale, străzi, arene, apartamente, corturi, vapoare), iar cantitatea de spectacole din secţiunea off se ridică la peste 1.200 producţii. Desi nu am stat decat o zi in acea zona, m-a impresionat placut si mi-a lasat o senzatie  ca de basm. Acesta a fost si motivul pentru care am facut un numar mare de poze  cu orasul acaparat de cultura teatrala, am avut impresia descoperiri unei povesti din care fac parte. Eram entuziasmata si contientizam ca un astfel de eveniment prezentat astfel voi intalni mai rar. Era o zi superba calduroasa, in jur lumea vorbea in cea mai sonora limba, franceza. Avignon, un oras vechi, cu un aer medieval, iti ramane intiparit multa vreme in memorie. Are in spate o istorie frumoasa, plin de  francezi zambitori. Pe perioada desfasurarii festivalului capata o alta alura, abunda in culorile afiselor care il acopera. Miile de imagini colorate care te imbie sa vezi o piesa de teatru interesanta, prinse si agatate de ziduri, de trotuare, de lampadare stradale,  fac orasul mai viu, ca pe un obiect vintage renascut. Creativitatea lipirii afiselor pe diferite obiecte nu tine cont de nicio regula. Se lipesc pe biciclete, pe cosuri de gunoi si chiar si pe burlane.

Diferenta dintre cele doua festivale este in primul rand nivelul lor, SibFest fiind un festival international. Avignon, orasul care face parte dintre cele zece mari oraşe ale regiunii Provence, a gazduit un eveniment de o amploare mai mica, insa numarul mare de vizitatori si imaginea orasului demonstra ca s-a investit mult in eveniment iar calitatea sa nu poate fi contestata. Intreg oras arata precum o scena enorma in care oamenii de pe strada erau actorii.

Am vrut sa transmit prin intermediul pozelor  alaturate articolului si realizate de mine sentimentul care te cuprinde in acel oras. Festivalul de la Avignon a reusit sa iasa in evidenta datorita creativitatii francezilor. M-a impresionat nu neaparat datorita pieselor de teatru ci si datorita transformarii orasului, care parea ca te sarbatoreste pe tine, ca turist.

De ce nu ne permitem sa fim noi insine fara stereotipuri?

Simt probabil rusine atunci cand pronunt cu  atata nonsalanta un raspuns negativ pentru care in urma cu cativa ani aveam o alta abordare. Sau dezamagire. Ne dezamagim destul de des si din ce in ce mai des. Asta pentru ca ne permitem noua insine. Si de ce nu poti face ce iti place? Pentru ca privesti lucruri ca fiind unele care iti placeau. Sunt de domeniul trecutului. Ne complacem in comoditate. Consideram ca ne-am maturizat iar unele activitati nu ni se mai muleaza personalitatii noastre. De fapt ne pierdem personalitatea si ajungem niste persoane necunoscute. Nu stiu daca raspunsul este ca ne este rusine sau comod.

Pare mai simplu sa iti rezervi o masa sau un hotel decat sa mergi chiar tu in cautarea lui. Suna obositor doar ideea de a cutreiera centrul unui oras necunoscut. Se anuleaza posibilitatea de a descoperi noi locuri superbe. Inclin sa cred ca este mai usor sa luam autobuzul sau masina, decat sa admiram frumusetea zonei.  Nu constientizam ca daca ne adaptam cerintelor, ne imbracam la costum nu inseamna ca nu mai putem viziona serialele preferate din perioada studentiei.

Uitam sa ne respectam, sa ne rasfatam. Timpul nu ne mai permite, ne-am maturizat. Consideram ca trebuie sa facem un compromis pentru faptul ca am inaintat in varsta. Insa am uitat ca de fapt totul tine de noi? De ce ajungem sa privim in stereotipuri propria noastra persoana si propria noastra varsta? Nu exista nicio regula scrisa, trebuie sa faci ce simti nu in functie de varsta ta.

In Franta, femeile de varsta a doua sunt total diferite de cele din tara noastra, datorita mentalitatii. In Romania consideram ca la 55 de ani o femeie a trecut de  perioada iesirilor in oras, trece la nivelul de bunica. In schimb in alte tari, mai evoluate, aceasta este varsta cand incepe sa traiasca cu adevarat. Pentru ca are experienta, situatia finaciara si inteligenta. Ma aflam intr-o zona din sudul Frantei si intr-o masina sic era o doamna de cca 50 de ani. Arata superb pentru varsta ei, intr-o rochita scurta purtata doar de adolescente la noi. Avea un ten bronzat si o atitudine pozitiva. In dreptul masini ei se afla un tanar pe un scuter care mergea in tandem cu masina doamnei. Baiatul incepe sa o priveasca insistent. Isi trimiteau priviri jucause. La prima parcare, unde am intrat si eu, femeia isi parcheaza masina. Tanarul o asteapta la iesire cu scuterul. „Femeia – tanara”  urca in spatele tanarului pe scuter radiind de fericire. Diferenta dintre cei doi se vede doar de catre cineva cu un simt dezvoltat al observatiei, pentru ca amandoi aveau vitalitate aceleasi varste – tineretea. Si astfel incepe o frumoasa poveste de dragoste. Femeia aceea stie ce vrea si nu isi face regulile dupa mentalitatea societatii, pentru ca altfel nu ar trai.

88% dintre cei care isi verifica mail-ul folosesc telefonul mobil

Majoritatea americanilor care  isi verifica mail-ul zilnic fac acest lucru  prin intermediul telefonului mobil. Mobil email devine mai important pentru marketers. In momentul actual brandurile nu au avut inca intentia  se adapteze la aceste tendinte. In urma sondajului Email Marketing Census aflam ca 39% dinte companii nu au avut nicio strategie referitoare la verificarea mail-ului prin intermediul smartphone-urilor in timp ce 48% dintre branduri nu stiu numarul de mail-uri deschise pe mobil.

Constat insa ca in Romania aceasta tendinta incepe sa apara  si prin Cosmote sau Vodafone pentru afaceri, care iti permit sa folosesti internetul mai simplu. Cu siguranta ai observat reclamele omiprezente ale celor doua marci de renume prin care indeamna angajatorii, directorii sa isi asume evolutia tehnologiei si sa o utilizeze.

In urma calatoriilor in alte tari europene am observat ca Romania este tara cu un nivel destul de ridicat in domeniul conexiunii la internet. Cu acest lucru chiar putem sa ne mandrim. In majoritatea restaurantelor noastre avem wi-fi, in timp ce francezii nici nu stiu aceasta notiune. La Cannes singura locatie cu internet a fost McDonalds-ul. In Olanda, si in tarile din N-V, situatia sta mai diferit insa nu egaleaza complexitatea raspandirii internetului la noi. Tu cum vezi prezenta conexiunii la internet in Europa?

Imaginea Romaniei pe Pinterest

Fotografia a luat nastere cu ajutorul lui  Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie care  a folosit toate aceste trei procedeuri  descoperite de altii in trecut (punerea realitatii intr-o cutie a lui Aristotel, descoperirea alchimistilor ca  lumina înnegrește clorura de argint si contributia lui John Herschel care a descris proprietățiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni „fixatorul” fotografiei) pentru a fixa o imagine pe o placă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a murit în 1833, dar invenția sa a fost recuperată de către Jacques Mandé Daguerre. Eu descriu fotografia ca fiind  o capsula in care sunt concentrate diferite sentimente. Oamenii alaturi de care esti, dau un farmec aparte unei fotografii. Locul este cel care face imaginea speciala. O poza  are puterea de a te face sa zambesti sau sa fii trist. Insa cel mai mult imi place zambetul oamenilor batrani atunci cand privesc un album de familie. Mandria care se reflecta in sclipirea ochilor atunci cand vad imaginea lor in urma cu decenii.

O imagine este intermediul cel mai perfect pentru a ilustra un spatiu. Intodeauna consider fotografiile care reprezinta o locatie straina ca fiind de mare valoare. Personal, postam tot felul de imagini cu casutele cochete  din Franta ca si poza de destkop. Pana in momentul cand am gasit anumite poze, printre care aceasta:

M-au facut sa realizez ca iata, avem si noi spatii artistice, locuri de valoare. Este necesar doar un fotograf  profesionist care sa le puna in valoare. Acum 2 zile am creat pe contul meu de Pinterest board-ul „Romania” in care imi propusesem sa postez fotografiile care ilustreaza tara noastra asa cum este, pitoreasca si rustica. Din pacate, in folderele mele cu fotografii sunt ilustrate in mare parte tarile europene, cele care au intrat deja in UE. Sper sa indrept acest lucru in cel mai scurt timp. In prezent pe platforma Pinterest, pe care o folosesc cel mai mult atunci cand doresc sa interactionez cu imagini, Romania este ilustrata dintr-o perspectiva favorabila. In nicio alta situatie nu am vizionat o complexitate atat de mare de locuri si fotografii care sublinieaza atat de mult frumusetea tarii noastre, de o  valoarea  inestimabila.  Alex  este unul dintre cei care au adus un strop de culoare imaginii tari, creand un  board special dedicat traditiilor din Romania. Romania reala nu este cea descrisa de francezi, ci ceea prezenta aici.

Romania – always surprising, but in a good way

Din moment ce privesti Romania dintr-o perspectiva obiectiva, vei observa o tara frumoasa, singura combinatie unica intre Orient si Occident. Avem romani cu care sa ne mandrim, Herta Muller, Emil Cioran, Constantin Brancusi si multi altii sunt cei care reusesc sa ne faca sa spunem mai usor „sunt roman”.

Bineinteles, tara noastra este una dintre cele mai sarace din Europa, am avut ghinionul sa fim puternic impregnati de comunism. Suntem o tara marginala, intr-un colt de continent. Da, stiu, plina de tigani iar oamenii nu au posibilitati materiale. Insa ceea ce multi nu stiu este ca Romania este   o tara frumoasa, iar orice strain care o viziteaza nu are cum sa nege acest lucru. Problema principala este „faima” tarii. O imagine proasta. Deci, mai avem mult de muncit. Nu este de ajuns sa avem un centru istoric de poveste, ci trebuie sa oferim mai mult pentru ca in ochii celorlalti suntem la un nivel prea jos. S-a format un stereotip despre Romania, privita precum o tara fost-comunista. Multi nu realizeaza ca acest termen trebuie actualizat.

De multe ori m-am intrebat de ce alte tari sunt apreciate pentru lucruri cu care noi suntem familiarizati.  De ce Transfagarasean sau Transalpina nu sunt apreciate la adevarata lor valoare. Desi un drum cu masina in tara noastra se transforma intr-un safari occidental, aici se gaseste 65% din terenul impadurit din Europa.

Mi-am pus problema de ce atunci cand se realizeaza un documentar in India oamenii saraci de acolo, care umbla desculti si mananca cu mana sunt descrisi pitoresc, cu un aer natural. In timp ce romanii sunt descrisi simplu „tigani murdari”. Si rromi au farmecul lor. Lasand la o parte imaginea negativa care o aduc tarii, in Spania tiganii spanioli sunt apreciati. In partea de Sud a Frantei, in zona influentata  de spanioli dansurile tiganesti sunt considerate artistice. Am realizat ca orice lucru are mai multe fete. Conteaza din ce perspectiva il privesti si cu cata ingaduinta.

Inainte de Photoshop

Initial rolul Photoshopului a fost acela de a retusa fotografiile cu mici defecte. Este un program cu o interfata intuitiva si care permite o multitudine extraordinara de modificari necesare in mod curent profesionistilor si nu numai. Cu timpul a devenit insa o unealta indispensabila pentru un fotograf. Anumiti fotografi au ajuns sa fie dependenti de acest instrument  atunci cand sustin o expozitie, nefiind utilizat doar pentru mici modificari,  se ajunge la schimbarea radicala a unei fotografii. Continuă lectura