Politica din Romania se face pe baza experientei personale

Imi place sa urmaresc talk show-urile, nu ma axez doar pe o singura televiziune de stiri, pentru ca invitatii importanti in mod normal circula dintr-un studio tv in altul. In timpul aceasta politica din Romania devine din ce in ce mai dificila si mai putin rationala: cu totii alearga dupa acelasi premiu, beneficiile materiale. Actiunile politicile devin din ce in ce mai socante, stirile seamana cu pasaje din OTV, lipsite de etica si profesionalism. Continuă lectura

Anunțuri

Arta romaneasca la Romania Design Week

Arta in toate formele sale a fost si este un fenomen foarte apreciat in Romania. Se observa totusi o crestere de interes din partea vizitatorilor, care RDW-38prin prezenta lor la diferite evenimente, prezentari, lansari evidentiaza aprecierea din ce in ce mai mare a publicului larg pentru aceste manifestari. Continuă lectura

Visul romanesc

Imi place Romania pentru ca imi plac tinerii sai. Au o mentalitate diferita fata de vechea generatie, au reusit sa se adapteze rapid secolului 21 desi 756db9b31655c2f9521b5c4731651da8suntem o fosta tara comunista cu multe minusuri. Mentalitatea noastra se plaseaza la mijloc intre cea americana si cea europeana, ceea ce este un plus. Ne asemanam putin cu India: oameni inteligenti intr-o tara fara posibilitati.

Vreau sa incep sa vad ce este frumos la noi  si cu siguranta multi dintre tinerii nostri aduc un plus tarii. Pentru ca restul Europei se ocupa de minusurile noastre si inafara de Printul Charles, nu ne mai face nimeni reclama. Imi place sa vad  nu  doar medaliile pe care le iau la olimpiadele din Washington, in jurul lumii cat si proiectele pe care incearca sa le puna in aplicare. Avem potential insa nu ni-l asumam. Continuă lectura

Cultura romaneasca vs. cultura europeana

Domeniul artelor este unul foarte dezvoltat in Europa si iubit de majoritatea tarilor din acest continent. Cultura romaneasca, cea actuala, nu neaparat cea din perioada interbelica, prinde forme. A existat, nu a luat nastere acum insa,  in perioada dupa ’98 a avut o perioada de revenire. Romania poate fi considerata tara cu diversitati culturale, daca o privim din perspectiva celorlalte natiuni din Europa. In realitate, romanii sunt cei care participa activ la organizarea si dezvoltarea culturala.

In timp ce la Cannes Romania este premiata pentru arta cinefila pe care o realizeaza, Sibiul este gazda unui eveniment cultural de mare amploare. Am participat in urma cu cca. 3 ani la Festivalul International de Teatru de la Sibiu, numit si SibFest si a fost pur si simplu fascinant. Cea mai impresionanta piesa pe care am urmarit-o a fost Faust in regia lui Silviu Purcarete,  pe care o consider cea mai buna piesa vizionata de-a lungul vietii mele. Atmosfera orasului este una asemanatoarea cu cea din Cannes in perioada premierilor.

In perioada in care Sibiu a fost capitala cultural europeana, adica in 2007 priveam acest oras ca pe unul plin de viata, colorat cu multe natii si in special radiind de cultura.  Ii admiram circuitul continuu de activitati, pulsul centrului vechi care nu se compara cu cel din Bucuresti. Anul acesta lucrurile stau altfel, Sibiul a revenit la atmosfera calma si rustica obisnuita iar diferenta dintre activitatea centrului vechi din Capitala este total diferita de cea din Sibiu. Am fost in aceasta vara in Sibiu si i-am vazut o alta fata a sa: mai batrana si inteleapta. Insa, cu ocazia Festivalului perspectiva este diferita:  Sibiul a depasit Bucurestiul in cultura. Cunoscut pe plan international, festivalul atrage un numar mare de europeni, cel mai important festival anual de artele spectacolului din România şi al treilea ca amploare şi importanţă din Europa.

Evenimentul aduce la Sibiu participanţi din 70 de ţări şi prezintă 300 de evenimente ce se desfăşoară în 60 de spaţii de joc, aşteptând zilnic 60 000 de spectatori. De la rasarit pana la miezul noptii spectacolele sunt omniprezene: de la spectacolele-lectură, cu texte scrise de regizori, la spectacole de animaţie stradală, la spectacole de muzică, de dans, la spectacole de teatru. Exista de asemenea si conferinţele la care participă specialişti de marcă, care aduc un aer occidental. Astfel de reprezentatii artistice de o asemenea grandoare ma fac sa fiu mandra ca sunt romanca.

In acelasi timp as vrea sa fac o paralela cu un eveniment asemanator  din Franta.  Am vizitat orasul Avignon exact in perioada Festivalului  de de teatru , fara ca sa stiu de existenta acestuia. Evenimentul se tine  în peste 200 de spaţii (teatre convenţionale, neconvenţionale, străzi, arene, apartamente, corturi, vapoare), iar cantitatea de spectacole din secţiunea off se ridică la peste 1.200 producţii. Desi nu am stat decat o zi in acea zona, m-a impresionat placut si mi-a lasat o senzatie  ca de basm. Acesta a fost si motivul pentru care am facut un numar mare de poze  cu orasul acaparat de cultura teatrala, am avut impresia descoperiri unei povesti din care fac parte. Eram entuziasmata si contientizam ca un astfel de eveniment prezentat astfel voi intalni mai rar. Era o zi superba calduroasa, in jur lumea vorbea in cea mai sonora limba, franceza. Avignon, un oras vechi, cu un aer medieval, iti ramane intiparit multa vreme in memorie. Are in spate o istorie frumoasa, plin de  francezi zambitori. Pe perioada desfasurarii festivalului capata o alta alura, abunda in culorile afiselor care il acopera. Miile de imagini colorate care te imbie sa vezi o piesa de teatru interesanta, prinse si agatate de ziduri, de trotuare, de lampadare stradale,  fac orasul mai viu, ca pe un obiect vintage renascut. Creativitatea lipirii afiselor pe diferite obiecte nu tine cont de nicio regula. Se lipesc pe biciclete, pe cosuri de gunoi si chiar si pe burlane.

Diferenta dintre cele doua festivale este in primul rand nivelul lor, SibFest fiind un festival international. Avignon, orasul care face parte dintre cele zece mari oraşe ale regiunii Provence, a gazduit un eveniment de o amploare mai mica, insa numarul mare de vizitatori si imaginea orasului demonstra ca s-a investit mult in eveniment iar calitatea sa nu poate fi contestata. Intreg oras arata precum o scena enorma in care oamenii de pe strada erau actorii.

Am vrut sa transmit prin intermediul pozelor  alaturate articolului si realizate de mine sentimentul care te cuprinde in acel oras. Festivalul de la Avignon a reusit sa iasa in evidenta datorita creativitatii francezilor. M-a impresionat nu neaparat datorita pieselor de teatru ci si datorita transformarii orasului, care parea ca te sarbatoreste pe tine, ca turist.

De ce nu ne permitem sa fim noi insine fara stereotipuri?

Simt probabil rusine atunci cand pronunt cu  atata nonsalanta un raspuns negativ pentru care in urma cu cativa ani aveam o alta abordare. Sau dezamagire. Ne dezamagim destul de des si din ce in ce mai des. Asta pentru ca ne permitem noua insine. Si de ce nu poti face ce iti place? Pentru ca privesti lucruri ca fiind unele care iti placeau. Sunt de domeniul trecutului. Ne complacem in comoditate. Consideram ca ne-am maturizat iar unele activitati nu ni se mai muleaza personalitatii noastre. De fapt ne pierdem personalitatea si ajungem niste persoane necunoscute. Nu stiu daca raspunsul este ca ne este rusine sau comod.

Pare mai simplu sa iti rezervi o masa sau un hotel decat sa mergi chiar tu in cautarea lui. Suna obositor doar ideea de a cutreiera centrul unui oras necunoscut. Se anuleaza posibilitatea de a descoperi noi locuri superbe. Inclin sa cred ca este mai usor sa luam autobuzul sau masina, decat sa admiram frumusetea zonei.  Nu constientizam ca daca ne adaptam cerintelor, ne imbracam la costum nu inseamna ca nu mai putem viziona serialele preferate din perioada studentiei.

Uitam sa ne respectam, sa ne rasfatam. Timpul nu ne mai permite, ne-am maturizat. Consideram ca trebuie sa facem un compromis pentru faptul ca am inaintat in varsta. Insa am uitat ca de fapt totul tine de noi? De ce ajungem sa privim in stereotipuri propria noastra persoana si propria noastra varsta? Nu exista nicio regula scrisa, trebuie sa faci ce simti nu in functie de varsta ta.

In Franta, femeile de varsta a doua sunt total diferite de cele din tara noastra, datorita mentalitatii. In Romania consideram ca la 55 de ani o femeie a trecut de  perioada iesirilor in oras, trece la nivelul de bunica. In schimb in alte tari, mai evoluate, aceasta este varsta cand incepe sa traiasca cu adevarat. Pentru ca are experienta, situatia finaciara si inteligenta. Ma aflam intr-o zona din sudul Frantei si intr-o masina sic era o doamna de cca 50 de ani. Arata superb pentru varsta ei, intr-o rochita scurta purtata doar de adolescente la noi. Avea un ten bronzat si o atitudine pozitiva. In dreptul masini ei se afla un tanar pe un scuter care mergea in tandem cu masina doamnei. Baiatul incepe sa o priveasca insistent. Isi trimiteau priviri jucause. La prima parcare, unde am intrat si eu, femeia isi parcheaza masina. Tanarul o asteapta la iesire cu scuterul. „Femeia – tanara”  urca in spatele tanarului pe scuter radiind de fericire. Diferenta dintre cei doi se vede doar de catre cineva cu un simt dezvoltat al observatiei, pentru ca amandoi aveau vitalitate aceleasi varste – tineretea. Si astfel incepe o frumoasa poveste de dragoste. Femeia aceea stie ce vrea si nu isi face regulile dupa mentalitatea societatii, pentru ca altfel nu ar trai.

Unde l-ai plimba pe Anthony Bourdain prin Romania?

In timp ce mancam la cunoscuta Pescarie din Vama am realizat ce mancare minunata avem. Probabil este o revelatie des intalnita la cei care degusta acele delicatese, insa entuziasmul se stopeaza cand se citeste nota de plata. Constat ca mancarea veritabila romaneasca este una de apreciat.

Ai auzit cu siguranta de Anthony Bourdain si de ” No reservations”. Sunt o fana a sa, insa mai ales a formatului de televiziune in care este personajul principal. Mi se pare fascinant sa calatoresti in intreaga lume in timp ce degusti mancaruri total diferite, din diferite culturi. Stii probabil si ca a si  filmat un episod in Romania, insa din pacate a iesit dezastruos. Ghidul turistic care nici nu era de origine romana a reusit sa devina penibil imbatandu-se. Oricum, criticile la adresa oamenilor din partea lui Antony au fost prezente. Factorul principal in aceasta confuzie a fost Guvernul care i-a facut o lista cu locuri, in care sa poposeasca, mult prea comuniste. Locurile erau cunoscute acum 50 de ani si nu reprezinta in nici un caz mancarea romaneasca.  Conform vorbei din popor „dragostea trece prin stomac”, asa cum si dragostea de tara trece prin stomac. In timp ce savuram pestele la Pescarie am inceput sa concep o lista cu locurile din draga noastra tara unde mancarea de acolo ar fascina orice persoana. Voi incepe bineinteles cu locul care m-a inspirat in acest articol si anume:

1.      Pescaria din Vama Veche. Intr-o ambienta total unica, pescarii isi „incarca” proviziile in fiecare dimineta din largul marii. Vinul bulgaresc de acolo e mai dulce ca oricare si mai ametitor ca Mutfatlar-ul nostru.

1.    La mici la Cocosatu, o zona arhi-cunoscuta in materie de mici gustosi. Desi nu sunt adepta acestui tip de mancaruri, pentru ca nu am reusit sa mananc un intreg mic in anii pe care i-am trait pana acum, este o zona reprezentativa pentru romani.

2.    La Gura Diham, unde se serveste un pastrav genial.

3.    La orice cantina studenteasca, unde retelele ies atat de bune la ceaun.

4.    In orice gospodarie dintr-un sat romanesc, unde gateste o bunicuta. Nu ai cum sa ramai dezinteresat de ciorba la ceaun si la orice reteta care iese din mainile bucatareselor romance.

5.    Restaurantul vanatoresc Burebista, in spate la Intercontinental – zona din Bucuresti unde se poate manca laba de urs. Este un loc  unic in Europa, deoarece nicaieri nu se mai vaneaza pentru hrana ursi. Este singurul restaurand de pe continent unde mai poti manca urs.

6.    Caru cu bere, un restaurant cu istorie care intruchipeaza atmosfera din centrul capitalei, de calitate si fascinanta.

7.    Papa la Soni din Vama, cu mancaruri bune facute la ceaun.

Lista este foarte lunga, insa te las pe tine sa o inchei. Care ar fi locurile veritabil romanesti care l-ar impresiona pe  Anthony Bourdain?

88% dintre cei care isi verifica mail-ul folosesc telefonul mobil

Majoritatea americanilor care  isi verifica mail-ul zilnic fac acest lucru  prin intermediul telefonului mobil. Mobil email devine mai important pentru marketers. In momentul actual brandurile nu au avut inca intentia  se adapteze la aceste tendinte. In urma sondajului Email Marketing Census aflam ca 39% dinte companii nu au avut nicio strategie referitoare la verificarea mail-ului prin intermediul smartphone-urilor in timp ce 48% dintre branduri nu stiu numarul de mail-uri deschise pe mobil.

Constat insa ca in Romania aceasta tendinta incepe sa apara  si prin Cosmote sau Vodafone pentru afaceri, care iti permit sa folosesti internetul mai simplu. Cu siguranta ai observat reclamele omiprezente ale celor doua marci de renume prin care indeamna angajatorii, directorii sa isi asume evolutia tehnologiei si sa o utilizeze.

In urma calatoriilor in alte tari europene am observat ca Romania este tara cu un nivel destul de ridicat in domeniul conexiunii la internet. Cu acest lucru chiar putem sa ne mandrim. In majoritatea restaurantelor noastre avem wi-fi, in timp ce francezii nici nu stiu aceasta notiune. La Cannes singura locatie cu internet a fost McDonalds-ul. In Olanda, si in tarile din N-V, situatia sta mai diferit insa nu egaleaza complexitatea raspandirii internetului la noi. Tu cum vezi prezenta conexiunii la internet in Europa?