Simt probabil rusine atunci cand pronunt cu atata nonsalanta un raspuns negativ pentru care in urma cu cativa ani aveam o alta abordare. Sau dezamagire. Ne dezamagim destul de des si din ce in ce mai des. Asta pentru ca ne permitem noua insine. Si de ce nu poti face ce iti place? Pentru ca privesti lucruri ca fiind unele care iti placeau. Sunt de domeniul trecutului. Ne complacem in comoditate. Consideram ca ne-am maturizat iar unele activitati nu ni se mai muleaza personalitatii noastre. De fapt ne pierdem personalitatea si ajungem niste persoane necunoscute. Nu stiu daca raspunsul este ca ne este rusine sau comod.
Pare mai simplu sa iti rezervi o masa sau un hotel decat sa mergi chiar tu in cautarea lui. Suna obositor doar ideea de a cutreiera centrul unui oras necunoscut. Se anuleaza posibilitatea de a descoperi noi locuri superbe. Inclin sa cred ca este mai usor sa luam autobuzul sau masina, decat sa admiram frumusetea zonei. Nu constientizam ca daca ne adaptam cerintelor, ne imbracam la costum nu inseamna ca nu mai putem viziona serialele preferate din perioada studentiei.
Uitam sa ne respectam, sa ne rasfatam. Timpul nu ne mai permite, ne-am maturizat. Consideram ca trebuie sa facem un compromis pentru faptul ca am inaintat in varsta. Insa am uitat ca de fapt totul tine de noi? De ce ajungem sa privim in stereotipuri propria noastra persoana si propria noastra varsta? Nu exista nicio regula scrisa, trebuie sa faci ce simti nu in functie de varsta ta.
In Franta, femeile de varsta a doua sunt total diferite de cele din tara noastra, datorita mentalitatii. In Romania consideram ca la 55 de ani o femeie a trecut de perioada iesirilor in oras, trece la nivelul de bunica. In schimb in alte tari, mai evoluate, aceasta este varsta cand incepe sa traiasca cu adevarat. Pentru ca are experienta, situatia finaciara si inteligenta. Ma aflam intr-o zona din sudul Frantei si intr-o masina sic era o doamna de cca 50 de ani. Arata superb pentru varsta ei, intr-o rochita scurta purtata doar de adolescente la noi. Avea un ten bronzat si o atitudine pozitiva. In dreptul masini ei se afla un tanar pe un scuter care mergea in tandem cu masina doamnei. Baiatul incepe sa o priveasca insistent. Isi trimiteau priviri jucause. La prima parcare, unde am intrat si eu, femeia isi parcheaza masina. Tanarul o asteapta la iesire cu scuterul. „Femeia – tanara” urca in spatele tanarului pe scuter radiind de fericire. Diferenta dintre cei doi se vede doar de catre cineva cu un simt dezvoltat al observatiei, pentru ca amandoi aveau vitalitate aceleasi varste – tineretea. Si astfel incepe o frumoasa poveste de dragoste. Femeia aceea stie ce vrea si nu isi face regulile dupa mentalitatea societatii, pentru ca altfel nu ar trai.
Liza Danciu 